RSS

Monthly Archives: August 2009

O secunda

Mi-am dorit o opinie nouă, nişte idei noi şi am hotărât să apelez la un prieten. O sclipire de o secundă şi iată ce a ieşit:

Not Enough Time

Oamenii de ştiinţă au reuşit să măsoare timpul. Au creat o unitate de măsură, o convenţie relativă, apoi au început să o divizeze. Au împărţit anii în luni, lunile în săptămâni, de cîte 7 zile cu 24 de ore… O oră are 60 de minute, adică 3600 de secunde. Apoi şi-au dat seama că o secundă e prea mare şi că nu pot diviza îndeajuns timpul încât să separe două întâmplări într-un reper temporal precis.

I-au spus moment, sau clipă. O clipă este cea mai mică unitate în timp. Într-o clipă nu ţi se poate întâmpla decât un singur eveniment ţie, ca individ. Dar în jurul tău, în aceeaşi clipă fiecare are parte de ceva. Unii dorm, alţii mănâncă, iar pentru puţini, se întâmplă o minune. Şi chiar dacă se întâmplă aşa de multe simultan, timpul pare să nu ne mai ajungă. Tragem cu dinţii de fiecare secundă de parcă am vrea să îndesăm în ea rezolvările tuturor problemelor. Dar secunda e mică şi ageră. Ea trebuie să vină şi să plece repede, nu poate căra în spinare toate astea. Dacă ne-am uniformiza puţin timpul…

Într-o retrsopectivă a verii mă gândeam:… oare de ce nu îmi ajunge timpul ? Păreau să fie aşa de multe zile, iar acum când mă uit la clepsidră şi văd că nisipul e în partea de jos, mă sperii. De ce nu e totul gata, aşa cum ar fi trebuit ? Răspunsul sincer e că am încărcat timpul inegal. Dacă ar fi să mă gândesc cum l-am “cheltuit” vă enumăr 3-4 evenimente majore, apoi clachez. Restul zilelor le-am irosit. Au zburat pe lângă mine fără să bifez vreo realizare măreaţă. Şi nu doar zile, poate chiar săptămâni.

Aşa că mă întreb: de ce s-au mai chinuit oamenii aia să măsoare timpul? Timpul oricum nu zboară la fel pentru toată lumea, mereu. Şi timpul, n-o să ne ajungă niciodată. De ce să-l mai măsurăm? Ca  să vedem că nu-i cât am vrea? Ca să ne speriem de cifrele obţinute ?

Nu mai irosiţi timpul măsurându-l, hai să fim vii ca s-avem povestiri!

QuadroQ

Advertisements
 
10 Comments

Posted by on August 11, 2009 in Pagini de jurnal

 

The boat of friendship

Aş da toate diamantele din lume doar să ştiu că suntem din nou împreună, una lângă cealaltă.

Săştiu că dimineaţa trebuie să mă grăbesc la facultate să bem cafeaua, azi o cumperi tu.

Să vii la mine şi să îi spun mamei că ne-am hotărât: te mutăm la mine!

Să stăm până seara târziu la un 3în1 de la Doncafe, iar la 3 dimineaţa să intrăm în “perioada critică” şi să râdem ca nebunele din cauza prezetatatatatoarei.

Să îmi reproşezi că nu închid PC-ul şi nu poţi dormi. IMGP1280

Mi-e dor să aprind becul în cameră şi să mă enervez că iar ai deschis jaluzelele şi se vede din stradă şi tu să îmi spui că “e prea întunecată camera!”.

Mi-e dor să ni se năzară amândurora, la 12 noaptea, că vrem să stăm de vorbă şi mergem la bucătărie, facem câte un ceai şi stăm sub cerul liber la poveşti.

Mi-e dor să stau la coadă la duş şi apoi să ne bălăcim amândouă ca două broaşte în balia de afară.

Mi-e dor să ascultăm muzică la maximum la ora 1 noaptea şi să dansăm până nu mai putem.

Mi-e dor de tine prietena mea Purple!!!

 
3 Comments

Posted by on August 8, 2009 in Pagini de jurnal

 

Timpul

Se spune că Timpul le rezolvă pe toate. El este cel care vindecă orice rană. El este cel ce repară.

Timpul aduce un zâmbet şi tot el îl poate şterge de pe buze.

Timpul schimbă oameni.

Timpul are grijă ca fiecare dintre noi să aibă momentul său de strălucire.

Timpul este cel ce “face oameni mari din nişte copii”.

Timpul este cel ce usucă lacrimi, fie ele de fericire sau tristeţe.

Timpul slăbeşte sau întăreşte relaţiile dintre oameni.

Timpul ne “ajută” să uităm.

Timpul trece, deşi uneori ne-am dori să se oprească măcar puţin.

Timpul ne reaminteşte că viaţa este efemeră.

Timpul ne reaminteşte că nu suntem nemuritori.

Timpul ne înveseleşte.

Timpul ne întristează.

Timpul este de partea noastră.

Timpul este împotriva noastră.

Adevăratul timp este un punct care se numeşte “acum”, înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă.“- Ioan Gyuri Pascu

Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.“- Octavian Paler

Timpul este cel mai bun profesor. Din păcate, el îşi omoară toţi elevii.“- Hector Berlioz

Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.“- Mircea Eliadetime_by_martybell

Timpul este consilierul cel mai înţelept.“- Plutarh

Timpul este cel ce ne învaţă.

Timpul este cel ce ne face să uităm ce am învăţat.

Timpul ne face înţelepţi.

Tic-Tac! Timpul trece! Ai trăit? Dacă nu, cred că ar fi timpul să începi să trăieşti fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, pentru că nu ştii când se termină nisipul din clepsidră.

 
Leave a comment

Posted by on August 8, 2009 in Pagini de jurnal

 

Îţi vei aminti?

Îţi vei aminti numele ei atunci când va veni dimineaţa?

ÎŢi vei aminti numele ei atunci când o lume întreagă va sta între voi?

Îţi vei aminti numele ei atunci când ochii voştri nu se vor mai întâlni?

Îţi vei aminti numele ei atunci când toate becurile vor fi aprinse?

Îţi vei aminti numele ei atunci când urmele paşilor voştrii vor fi şterse de Steps_by_Niiveleggeljavalurile trecătoare?

Îţi vei aminti numele ei atunci când trupurile voastre nu vor mai fi unul?

Îţi vei aminti numele ei atunci când mâinile voastre nu se vor mai atinge?

Îţi vei aminti numele ei atunci când buzele voastre nu se vor mai gusta?

Îţi vei aminti numele ei atunci când inimile voastre vor deveni un sloi de gheaţă?

Atunci când cerul nu va mai fi deasupra voastră, iar stelele nu vă vor mai veghea, îţi vei aminti numele ei?

Îţi vei mai aminti numele ei când nu veţi mai avea timp?

Îţi vei aminti numele ei…?

 
3 Comments

Posted by on August 6, 2009 in Pagini de jurnal

 

Revitalizare

Deschise ochii de dimineaţă şi tot ce văzu fu lumina orbitoare a soarelui. se ridică somnoroasă din pat şi deschise larg geamul ce dădea spre mare, inspiră adânc şi, lăsând geamul aşa, se îndreptă spre baie pentru a-şi clătii ochii, încă adormiţi, cu apă rece. se simţea revigorată în dimineaţa asta. un sentiment pe care nu-l mai avusese de mult pusese stăpânire pe ea. era un sentiment de siguranţa şi bună dispoziţie, amestecat cu ceva duioşie şi puţin dor. simţi imboldul de a se îmbrăca şi de a ieşi din casă.

Pentru prima dată, după câteva luni de melancolie, alerga pe plajă cu zâmbetul pe buze. uitase parcă tot ce era rău şi într-un final era fericită. era de ceva vreme cu băiatul ăsta, dar abia acum simţea cu adevărat că zâmbeşte din adâncul inimii. îşi aminti prima lor întalnire şi începu să râdă. îşi aminti primul dans, prima privire şi primul sărut. nu trecuse mult timp de atunci, dar simţea că se cunosc dintotdeauna. nu se aştepta ca lucrurile să evolueze în felul acesta. se plimba ca nebuna pe plajă, printre oameni, zâmbea soarelui şi 642494woman-running-on-beach-at-sunrise-postersvalurilor, de parcă era pentru prima dată când le vedea.

Se simţea revitalizată.

Era din nou Ea!

 
Leave a comment

Posted by on August 4, 2009 in Pagini de jurnal