RSS

1001 de povesti

10 May

Incepand de astazi voi scrie pe blog cate o poveste cu talc, o poveste pentru fiecare. De ce? Pentru ca imi plac povestile, pentru ca sunt menite sa ajute, pentru ca poate va vor ajuta sa descoperiti cate ceva despre voi (si sa reparati daca e cazul) si pentru ca cineva mi-a spus candva ca e prea trist blogul meu si ii trebuie ceva culoare. O perioada voi posta povesti preluate din alte surse, la un moment dat incepand chiar eu sa compun. Ca sa n-o mai lungesc, enjoy prima poveste terapeutica!

Poveste despre o frumoasa foc si piticul din oglinda

A fost odata ca niciodata, caci daca nu ar fi nu as mai povesti, undeva intr-un oras nici de aici, nici de colea, o fata nici asa, nici pe dincolo. Fata, desi in principiu ca toate fetele se distingea printr-o dorinta arzatoare, care mocnea in sufletul ei clipa de clipa, zi dupa zi. Dorinta arzatoare a fetei nici asa, nici pe dincolo, era sa fie frumoasa. Nu, nu frumoasa! Sa fie superba, fantastica, perfecta! Isi dorea ca atunci cand mergea undeva, oriunde, toata lumea, oricine, sa se intoarca spre ea si sa o admire. Sa ramana uimiti, socati, cu gura cascata, sa o invidieze si sa o iubeasca. Isi dorea atat de mult acest lucru fata, incat doar acest gand ii domina viata, nimic altceva neaducandu-i satisfactie sau multumire. Orice altceva fiind insuficient, imperfect, inacceptabil.

Astfel, zilele fetei incepeau in oglinda si se sfarseau in oglinda. Dimineata de cum se dadea jos din pat, aprindea becul special amplasat deasupra unei oglinzi uriase si se uita la sine. Se cerceta amanuntit, se studia cautand semnele perfectiunii atat de jinduite.

Insa, oglinda fetei avea o particularitate aparte, era o oglinda magica in care salasluia un pitic, piticul oglinzii. Piticul se trezea in fiecare zi odata cu fata si mergea la culcare atunci cand o facea si ea. Intr-un fel, piticul si fata erau parteneri de viata ducandu-si zilele impreuna, conversand ore intregi in fata oglinzii iluminate.

Fata aprinde becul si se priveste atent. Piticul isi iteste capul tuguiat si somnoros dintr-un colt innegurat al constiintei oglindite si o tachineaza:

Ce par ai! Nu ma pot decide daca s-au jucat pisicile in el ori e un cuib de pasari neingrijit! Hm! Poate ambele!, si ii zambeste ironic.

Fata isi priveste parul dezgustata si il uraste. Are culoarea gresita, textura nepotrivita, lungimea nedorita. Piticul ii admira suferinta si adauga:

Eh hai, nu mai dramatiza! Ce esti asa de plangacioasa! Iti pui un batic si ai rezolvat problema! Bine ca te salveaza pilonii astia de pod pe care ii ai drept picioare! Ha! Te-ai prins? Piloni de pod! Asta a fost buna! Picioarele tale sunt la fel de gratioase ca niste piloni de pod! Sunt bun!

Fata isi priveste nefericita picioarele. Da, sunt groase, aproape ca nu are genunchi si glezne, iar vederea coapselor uriase ii da o stare de greata. Nu va fi niciodata superba, nimeni nu se va uita la ea vreodata, niciunde nu va gasi oaza de siguranta pe care o cauta. Piticul din ce in ce mai multumit de sine o priveste cum se chirceste in sufletul ei chinuit si continua:

Iar faci din tantar armasar! Caracteristic tie! Vezi doar probleme in loc de solutii! Tot eu sa te ajut, mereu eu, nu stiu ce te-ai face fara mine! Te-ar manca de vie cainii, asta s-ar intampla! Fara mine esti nimic! Nu stiu cum de nu uiti sa respiri! Hai ca te ajut si de data asta, sa zici tu vreodata ca nu ma gandesc eu la tine mereu. E foarte simplu, iti pui o fusta lunga si larga cu care acoperi tot. Problema rezolvata! Si vezi sa fie negre hainele, ca in orice altceva arati ca un fruct supradimensionat.

Il priveste recunoscatoare si suferinda.

Hai, gata, treci la munca, e tarziu si iar intarzii cum faci de obicei. M-as mira sa nu iti pierzi si jobul asta in curand ca si asa nu stii nimic. Si sa imi aduci ceva bun, un dulce sau ceva. Sa ai o zi buna … sau nu! Si dispare in stralucirea confuza a oglinzii.

Fata se imbraca asa cum i-a spus piticul, un batic negru sa ii acopere parul insipid, o fusta lunga si larga sa camufleze picioarele piloni de pod, o bluza diforma pentru a masca orice forma. Si pleaca, la munca, cu sufletul gol, cu speranta la dorinta ei franta, cu ochii impaienjeniti de tristete si neadecvare.

Si merse fata invizibila si munci si exista nefiind decat durere si fu tot ceea ce nu isi dorea sa fie. Privi cu jind la femeile care treceau pe langa ea pe strada si nu vazu decat funduri frumos conturate, picioare zvelte, coapse suple, sani perfecti, coafuri seducatoare. Vazu multe lucruri fata, lucruri pe care ea nu le avea, pe care si le dorea, pe care le invidia. Nu vazu fiinte fata, nu vazu oameni, nu vazu decat parti anatomice, decat obiecte demne de a fi posedate, obiecte invidiate si ravnite.

Pe drumul spre casa, in timp ce fata se tara absorbita in sine si in invidia sa secreta, din senin, fara niciun semn prevestitor, nori negri acoperira cerul si o furtuna naprasnica se porni. Vantul aprig batea atat de tare incat ii lua baticul de pe cap si il purta in zare. Fusta lunga se imbiba cu atat de multa apa, incat o impiedica sa mearga si se vazu nevoita sa si-o ridice deaspura genunchilor din cauza greutatii. Bluza diforma se lipi indaratnica de corpul ei, dezvaluindu-i toate formele. Fata alerga orbita de ploaia torentiala si vru sa se adaposteasca in dreptul unei stresini, insa nu avu noroc, acolo deja se afla altcineva. Cand dadu sa se indeparteze, persoana o trase de mana si iesind in ploaie ii ceda adapostul sau.

Asta nu-i vreme in care sa stea o fata frumoasa foc ca tine!, si disparu in perdeaua deasa de picaturi.

Fata era inmarmurita si confuza. Ii spusese frumoasa foc, auzise clar, nu se insela, ii cedase locul lui si nu ii ceruse nimic in schimb. Oare era nebun? Nu arata nebun …

Cand furtuna se mai linisti porni ingandurata spre casa. Frumoasa foc? Eu? Si nu mi-a cerut nimic … ba chiar mi-a dat … Ce ciudat! Ciudat intradevar.

Ajunsa acasa, primul lucru pe care il facu fu sa aprinda becul de deasupra oglinzii si sa se priveasca. Parul lung ii cadea unduitor pe spate, picioarele desi nu erau slabe erau picioare normale, de om, erau picioarele ei, iar corpul ei avea o forma frumoasa de amfora.

Alo!?! Ce tot bati campii acolo? Esti grasa! Ce amfore visezi?, piticul aparu neinvitat, neasteptat, nedorit.

Mi-a spus ca sunt frumoasa foc … si nu vroia nimic de la mine … ba chiar mi-a cedat locul …

Ha! Siiiigur! Sunt perfect de acord, esti foc de frumoasa! Ca un foc de paie adica!

Nedumerita fata stinse becul si se indeparta de oglinda inselatoare, insa acum ceva era diferit, ideea ca piticul se poate sa nu aiba dreptate i se cuibarise in suflet.

A doua zi dimineata, inainte ca mana sa apese pe intrerupator, fata se razgandi. Avea sa faca un experiment. Avea sa nu se mai priveasca in oglinda. Avea sa isi aleaga din dulap hainele care ii plac ei, nu pe care ar trebui sa le poarte. Avea sa ignore piticul si avea sa nu il mai bage in seama. Orice ar fi zis el, ea va face doar ce isi dorea ea, ce simtea ea ca este corect pentru ea.

Experimentul fetei avu rezultate peste asteptari, astfel ca il repeta si in zilele urmatoare, apoi zilele devenira saptamani, apoi luni, iar schimbarea nu intarzie sa se arate in ea si in piticul ei.
Pitic care, desi era acolo in continuare, era tacut, docil si inofensiv;

Acum fata era ea, se imbraca cu haine care ii faceau placere, care nu conta daca o acopera sau descopera, caci erau haine care graiau despre ea_ Acum cand mergea pe strada admira oamenii, lumea, viata, le zambea si nu ii mai invidia, caci era fericita ca era ea! Iar dorinta arzatoare disparuse, era uitata, fusese inlocuita cu alte dorinte la fel de arzatoare, doar ca nu asa parjolitoare: Si totul datorita unei furtuni naprasnice.

Sursa: Psihoterapie.net

Advertisements
 
2 Comments

Posted by on May 10, 2011 in Pagini de jurnal

 

2 responses to “1001 de povesti

  1. Tzontonel

    May 11, 2011 at 4:59 pm

    Imi place schimbarea, imi place tema, cat despre povesti – o astept pe cea preluata de la Bunica…. 😀 si bineinteles pe cele din ‘lumea’ ta.

     
  2. ioana

    May 11, 2011 at 5:43 pm

    Imi pare foarte bine ca iti place;)) sincer m-am apucat aseara sa o scriu pe o foaie de hartie dar am fost foarte nemultumita de cum am scriso incat am renuntat. Dar promit ca in seara asta am sa o scriu frumos;)) asa ca pentru un blog frumos de fata frumoasa;;) *hugs*

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: