Domnisoara Mare si Firicelul de Nisip

–          De ce ma plimbi mereu dintr-o parte in alta, Domnisoara Mare? Intreba intr-o buna dimineata firul de nisip abatut si cu lacrimi in ochi.

Marea rase cu pofta si ii zise:

–          Pai ce altceva as putea sa fac zi de zi cand oriunde ma intorc doar pe tine te vad?

–          Dar am putea fi prieteni  din moment ce suntem atat de aproape unul de celalalt. De ce trebuie mereu sa ma arunci din dreapta in stanga si sa fugi mereu de mine? De ce ma alungi?

Domnisoara Mare zambi gingas, dandu-si valurile mai departe de bietul Firicel de nisip si ii spuse linistita:

–          Daca nu te-as purta eu dintr-o parte in alta nu am mai fi aproape unul de altul, nu-i asa micutule?